Mihaela locuia în Galway de șapte ani cu soțul ei, dar relația lor nu mai mergea. Aveau o casă în Irlanda și, prin moștenire, și o proprietate mică în România. Când au decis să se separe, Mihaela s-a gândit la copiii ei și s-a îngrijorat teribil: cum se vor împărți casele? Cui îi va rămâne cea din România? Va fi echitabil? Se temea că va pierde ambele proprietăți și nu știa pe cine să întrebe. Timp de luni, Mihaela a stat noaptea în pat gândind-se la viitorul ei și al copiilor. Soțul ei voia și el partea din România, deși nici nu locuia acolo de ani de zile. Mihaela nu avea bani mulți pentru avocați și nu înțelegea legile irlandeze. A simțit că e singură și că situația e prea complicată.
Când a mers la o biroul de soluționare a divorțurilor, avocatul a examinat ambele proprietăți – cea din Irlanda și cea din România. A analizat cum sunt înscrise în registrele publice, care sunt valorile lor aproximative și cum funcționează legile irlandeze în privința bunurilor soților. Avocatul a pregatit o argumentare care să arate că fiecare proprietate ar trebui tratată echitabil, ținând seama de contribuția fiecărui soț. După ce a comunicat cu reprezentanții din România și cu avocatul celuilalt soț, s-a ajuns la un acord: Mihaela păstrează casa din Irlanda unde locuiesc copiii, iar soțul ei primește proprietatea din România plus o parte din alte bunuri comune. Toată lumea a acceptat acest aranjament și divorțul a avansat fără să ajungă la proces.
În Irlanda, pentru divorț trebuie să fi fost separat fizic de soț cel puțin doi ani din ultimii trei ani, potrivit Legii Familiei. Curțile irlandeze pot împărți bunurile cuplului într-un mod pe care îl consideră echitabil, luând în seama viața fiecăruia și nevoile copiilor. Dacă există proprietăți în alte țări, legea irlandeză încearcă să fie corectă și cu alea, dar fiecare țară poate avea propriile reguli.
Nu lăsa zadarnic trecerea timpului – dacă ți-ai decis separarea, încearcă să o raportezi cât mai curând, pentru că cei doi ani de separare se numără de la data reală a plecării. Contactează un avocat cât mai devreme, chiar dacă ți se pare timpuriu – cu cât mai repede te mișți, cu atât mai bine pentru tine și pentru copii.
Spune-i Mirelei ce s-a întâmplat. Ea îți explică opțiunile și te pune în legătură cu avocatul potrivit — gratuit.
